injust  /-ùst/  in|just  [CO]

  1. adi. che nol è just, che al va cuintri de justizie, cuintri dai dirits di chei altris, cuintri dal ecuilibri di judizi o ancje cuintri de morâl o de etichea son i sorestants che a varessin di fâsi un esam di cussience. A fasin leçs dome par parâ i lôr interès, leçs injustis (Erika Adami, In Friûl, cuntun sium tal cjâf e la Afriche tal cûr)
    1. adi., s.m. che, cui che si compuarte cence rispiet dai dirits di chei altris o cuintri de morâl o de etiche[la glesie] e à di vê il dirit e il dovê di dî che no tu sês bon se tu fasis cussì, che tu sês injust se tu fasis cussì. Se tu metis il pît sul cuel a di chei altris, par grant che tu sedis, no tu sês a puest (Francesc Placerean, La Glesie e à di lassâ i popui come che a son e fâur di levan seont la lôr paste)
    2. s.m. ce che al è contrari de justizie, dal ecuilibri di judizi, de morâl, de etichecu la muart, cu lis crudeltâts, cu lis inicuitâts, ogni dì, al impelosìs il cûr e nol sa plui judicâ il just dal injust (Roberto Ongaro, Il muc)