injust 
          /-ùst/ 
      in|just 
      [CO]
      
        
        - 
adi.
che nol è just, che al va cuintri de justizie, cuintri dai dirits di chei altris, cuintri dal ecuilibri di judizi o ancje cuintri de morâl o de etiche: 
a son i sorestants che a varessin di fâsi un esam di cussience. A fasin leçs dome par parâ i lôr interès, leçs injustis (Erika Adami, In Friûl, cuntun sium tal cjâf e la Afriche tal cûr)
- 
adi., s.m.
che, cui che si compuarte cence rispiet dai dirits di chei altris o cuintri de morâl o de etiche: 
[la glesie] e à di vê il dirit e il dovê di dî che no tu sês bon se tu fasis cussì, che tu sês injust se tu fasis cussì. Se tu metis il pît sul cuel a di chei altris, par grant che tu sedis, no tu sês a puest (Francesc Placerean, La Glesie e à di lassâ i popui come che a son e fâur di levan seont la lôr paste)
 
- 
s.m.
ce che al è contrari de justizie, dal ecuilibri di judizi, de morâl, de etiche: 
cu la muart, cu lis crudeltâts, cu lis inicuitâts, ogni dì, al impelosìs il cûr e nol sa plui judicâ il just dal injust (Roberto Ongaro, Il muc)