ingrisignîsi in|gri|si|gnî|si [CO]
-
v.pron.intr.
jessi cjapât dal frêt, vê i sgrisui o stâ inglimuçât o tirât pal frêt:
la lune cres, e il frêt si fâs plui fin, / e noaltris simpri plui si ingrisignìn (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1830);
Eliseo al cirive di fâ svelt par che la femine no scugnìs stâ li su la puarte a ingrisignîsi (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
Sin. grisignîsi
Var. ingrizignîsi , ingranzignîsi
