ingranaç /-àç/ in|gra|naç [CO, TS]
- s.m. mec. mecanisim cun parts che a àn formis dintadis par fâ prese cun altris tocs e trasmeti il moviment: un ingranaç di orloi (Angelo Floramo, Il Grant Bot)
- s.m. (fig.) sisteme, complès formât di plui elements coordenâts tra di lôr: ti lassin vivi parcè che a àn interès a fâti restâ vîf, ma tu âs finît di esisti, tu sês dome un ingranaç, un toc di un ingranaç infernâl (Antoni Beline, Identitât furlane intun mont globalizât)
