ingovenâ in|go|ve|nâ [BF, TS]
-
v.tr.
agr.
(loc., set.)
dâ dongje cul ristiel la jerbe seade e suiade, formant strichis lungjis:
ninà ninà, pupin; / la mari va a mulin, / il pari va a seâ, / la massaria a ingovenâ (Popolâr, Luigi Gortani, Tradizioni popolari friulane)
Var. ingovinâ