ingobâsi  in|go|bâ|si  [CO]

  1. v.pron.intr. tacâ a vê la gobe, a vê la schene deformade e che si plee injùla cjase e deventà suturne; Dusuline e imbrucjave agn te sô muse clare, siore 'Sese si ingobave (Eugjeni Marcuç, Cjase grande)
    Sin. ingobîsi
    1. pleâsi injù e indenant cu la schene, ancje cence vê nissune deformazion
  2. v.pron.intr. (fig.) ancje di alc che nol à la schene, pleâsi injùi pôrs ulîfs a si meterin a sberlâ, a stuarzisi, a ingobâsi, a slungjâsi di colp, come tantis sustis (Anna Bombig, La leienda dal ulîf)
    Sin. ingobîsi
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl