ingobâsi
in|go|bâ|si
[CO]
-
v.pron.intr.
tacâ a vê la gobe, a vê la schene deformade e che si plee injù:
la cjase e deventà suturne; Dusuline e imbrucjave agn te sô muse clare, siore 'Sese si ingobave (Eugjeni Marcuç, Cjase grande)
Sin. ingobîsi
-
pleâsi injù e indenant cu la schene, ancje cence vê nissune deformazion
-
v.pron.intr.
(fig.)
ancje di alc che nol à la schene, pleâsi injù:
i pôrs ulîfs a si meterin a sberlâ, a stuarzisi, a ingobâsi, a slungjâsi di colp, come tantis sustis (Anna Bombig, La leienda dal ulîf)
Sin. ingobîsi