ingjavadure  /-ù-/  in|gja|va|du|re  [BF]

  1. s.f. azion e risultât di ingjavâ
  2. s.f. spazi vueit che al va indentri intune superficiesi podeve viodi i ultins rais di soreli a filtrâ jenfri lis ingjavaduris dai balcons (Jolanda Mazzon, Nuie come prime)
    Sin. ingjâf
  3. s.f. [TS] sart. jentrance te forme dai tocs di tiessûts che a formin une cjamese, une gjachete, une maie e v.i., li che si va a cusî altris partstu âs fat la ingjavadure des maniis masse largje (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl