infissî in|fi|ssî [CO]
-
v.tr.
fâ deventâ fis, penç, dûr, fâ cressi di densitât:
stierni il savalon che lis canonadis a àn infissît e incrudulît di sclesis tant che ciment (Ivano Urli, Storie di Min)
Sin. impenzî - v.tr. fâ cressi di numar: il rest dai colons al è stât destinât a infissî la popolazion di Resistencia, Caroya e Sampacho (Javier Grossutti, La emigrazion dal Friûl - Vignesie Julie in Argjentine e in Uruguay)
- v.tr. fâ cressi di frecuence tal timp o tal spazi