indoradôr  in|do|ra|dôr  [CO]

  1. s.m. artist o artesan specializât tal cuvierzi di fuee di aur elements di decorâl'indoradôr al si è rangjât cul gratâ vie dutis lis doraduris di fuee di zechin gambiantlis cun purpurine (Pieri Somede dai Marcs, La Madone dai siet dolôrs); i pitôrs di Udin, insieme cul scultôr e indoradôr Pieri Telin, a fasin domande al lûctignint di un jutori par tirâ sù une scuele di art (Pieri Piçul, Ristret de storie da la art furlane, II)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl