incuin  /-ìn/  in|cu|in  [CO, TS]

  1. s.m. artes. toc di fier doprât di base par che il fari al puedi lavorâ i siei manufats batintju parsorea lu cjace tal fûc, lu fâs deventâ ros menant il sfuei a dut flât, i bute aduès cualchi zumiele di saldan; e cuant che al è ben ben infogât, cu lis tanaiis lu gjave fûr, i da cul mai sul incuin cuatri sunadis di chês del numer un (Luigi Gortani, Il mestri sore ducj i mestris); inte farie, Pauli al lavorave gobit tal sun net dal incuin; come simpri. Un colp daûr chel altri, e ogni tant une fermade par cjalâ la batude sul imprest (Maria Forte, Cjase di Dalban)
    Var. incuìn , lincuin , lincuìn , incugn
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl