incuin
/-ìn/
in|cu|in
[CO, TS]
-
s.m.
artes.
toc di fier doprât di base par che il fari al puedi lavorâ i siei manufats batintju parsore:
a lu cjace tal fûc, lu fâs deventâ ros menant il sfuei a dut flât, i bute aduès cualchi zumiele di saldan; e cuant che al è ben ben infogât, cu lis tanaiis lu gjave fûr, i da cul mai sul incuin cuatri sunadis di chês del numer un (Luigi Gortani, Il mestri sore ducj i mestris);
inte farie, Pauli al lavorave gobit tal sun net dal incuin; come simpri. Un colp daûr chel altri, e ogni tant une fermade par cjalâ la batude sul imprest (Maria Forte, Cjase di Dalban)
Var. incuìn
, lincuin
, lincuìn
, incugn