incueladure  /-dù-/  in|cue|la|du|re  [BF]

  1. s.f. forme di un vistît di stâ o di sierâsi tor dal cuel
    Var. incoladure2
  2. s.f. part di une bestie, soredut di un cjaval li che il cuel si tache cul cuarpun cjaval masse grues di incueladure (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl