incontentabil /-à-/ in|con|ten|ta|bil [CO]
- adi. (ancje iperb.) che al pretint masse: tant al jere incontentabil Wilde tal sielzi cun cure lis peraulis, cussì al jere incontentabil Pasolini tal preparâ lis sôs voris cinematografichis (Antoni Beline, Trilogjie tormentade)