inconeâ in|co|ne|â [BF]
-
v.tr.
fissâ cuntun o cun plui conis o elements a spice:
viôt di inconeâ ben la manarie che no ti scjampi fûr la lame (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Var. inconiâ
Cfr. imbletâ