inclostrâ in|clos|trâ [CO]
-
v.tr.
sierâ cul clostri, cuntune stangje di metal, cuntune cjadene o in câs cuntun altri sisteme che al bloche une puarte, un barcon o alc altri:
e inclostre la puarte, po e comede il jet e e scomence a svistîsi (Pieri Somede dai Marcs, Al fresc);
infin, e jessì; ma no cence di vê inclostrâts par ben puarte e puarton (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
Sin. clostrâ
