incision
/-òn/
in|ci|si|on
[CO]
-
s.f.
azion e risultât di incidi, di fâ un segn cuntun imprest spiçât intune superficie dure:
i bancs di len e il telâr de lavagne a jerin plens di incisions di britulin, fatis di gjenerazions di students (Carlo Sgorlon, Ombris tal infinît)
-
s.f.
[CO, TS]
art
tecniche grafiche li che si fasin segns intune lamine di materiâl dûr, che pal solit dopo si dopre par fâ stampis:
lis tecnichis dopradis di Poz a son un grum svareadis: dissen, piture, incision, mosaic, vereadis (Gabriele Zanello, Poz: l'ultin morâr)
-
opare otignude cun chê tecniche:
la Rome des incisions dal Piranesi (Checo Tam, Rome: la citât eterne)
-
s.f.
[CO, TS]
chir.
tai chirurgjic par vierzi une membrane organiche
-
s.f.
[CO, TS]
tecn.
realizazion di supuarts, pal solit discs, cun segns ingjavâts o fats in altre maniere che a puedin jessi lets di aparâts specifics par riprodusi musiche o suns:
ae fin ce si vincial? No bêçs, ma la incision di un album (Jan Toti, Reality furlan)