incinisâ  in|ci|ni|sâ  [BF]

  1. v.tr. cuvierzi, sporcjâ o jemplâ di cinise, dal polvar che al reste di alc che al è stât brusâte àn tirât fûr ognun un bussulot plen di cinise che tignivin scuindût daûr de schene e àn començât a incinisâ sence economie e sence remission dute la compagnie dai nuviçs (Toni Bidel, Cinise)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl