incident2  /-ènt/  in|ci|dent  [TS]

  1. adi. fis. che al cole, che al bat suntune superficiepart de lûs incidente e subìs une rifrazion ordenarie daûr de leç di Cartesio-Snell e part e subìs une rifrazion anomale (Marisa Michelini, Alberto Stefanel, La polarizazion de lûs)