incens  /-è-/  in|cens  [AF]

  1. s.m. sostance vegjetâl, in particolâr chê otignude de Boswellia sacra, che si bruse par fâ bon odôril plevan al jere vignût a benedî l'ambient in purcission cui zagos e il turibul dal incens e la campanele come cuant che a puartavin il viatic (Alan Brusini, Come tai romançs)
  2. s.m. laude, soredut esagjeradesepi Diu ce vitis che e à fat la Filologjiche a molâ fûr, tra nûi di incens al "guidadôr", chel fregul di "Strolic" (Josef Marchet, La nestre lenghe)
  3. s.m. [LE] (fig.) bon odôri cjars a puartavin l'incens dai fens di Lui fin sui jets (Maria Forte, Cjase di Dalban)