incendiâ in|cen|di|â [CO]
- v.tr. impiâ o fâ brusâ intun grant fûc, pal solit no controlât: il Narodni dom, une volte la cjase de culture slovene plui innomenade a Triest, al è stât incendiât di bande dai fassiscj (Luciano Lister, Cjalâ indenant ma no lâ indenant a tirâsi par ce che al è stât)
- v.tr. (fig.) fâ someâ che alc al brusi: co criche dì il clarôr al tache a cressi, a deventa lusôr, fin a incendiâ di lûs ogni cime (Lucian Verone, Vision)
- v.tr. (fig.) fâ cjapâ de passion, dal vivôr o di alc altri che si puedi paragonâ cul fûc, cu lis flamis, cul brusâ cun viamence