incaricâ  in|ca|ri|câ  [CO]

  1. v.tr. dâ une incjarie, dâ di puartâ indenant une ativitât, une funzion e v.i.te sabide, el guviar nestri, ridot / a domandâ la pâs, cul cûr che al vai / al incariche el vescul sant e dot / e uns cuatri citadins tra i principâi [tant che delegâts pe tratative] (Pieri Corvat, El cuarantevot)
    Var. incargâ , incjariâ