incapuçât
in|ca|pu|çât
[BF]
-
p.pass., adi.
viôt incapuçâ
, viôt incapuçâsi
Var. incapucjât
-
adi., s.m.
che, cui che al à il cjâf cuviert di un capuç, soredut che nol permet di viodi la muse
-
adi.
che al è cuviert di une struture che si somee cuntun capuç:
il bigat incapuçât dentri di une spezie di galete blancje, lizerine e spiçade di une bande. Si clame ancje chest tarme o viar de ue, e il so nom sientific al è Tortrix reliquana o vitisana (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1871)