incancarâ  in|can|ca|râ  [BF]

  1. v.tr. montâ tai cancars, meti sù une puarte, un barcon, une portele e v.i. intal zûc di pivots e cancars di mût che e puedi vierzisi e sierâsi
  2. v.tr. (fig.) dâ a alc une cierte impostazion, di mût che al vedi un ciert ecuilibri e un ciert disvilupse la leç e je stade incancarade tal so just iter parlamentâr, cumò e je cuistion di sburtâ tes aulis dal Senât par fâ passâ il proviodiment in maniere definitive (Il Cjargnel, Sapade e torne a cjase)
    Cfr. inmaneâ