impropri  /-ò-/  im|pro|pri  [CO]

  1. adi. che nol è adat, just, precîs, indreçât pal so fin just e v.i.par altri Spencer al sfrutà a so vantaç une interpretazion improprie dal darwinisim par justificâ la sô brutâl teorie economiche (Angelo Vianello, La evoluzion su la tiere. Une storie di competizion e cooperazion); la plui part dai Comuns e à doprât in maniere improprie i finanziaments de leç 482 (Roberto Pensa, Stop ai furbits dai sportei pal furlan)