imprometisi
/-mè-/
im|pro|me|ti|si
[CO]
-
v.pron.tr.
fâ une promesse a se stes o fâsi une promesse un cun chel altri:
a si jerin imprometûts di balâ insiemi la prime bolzare (Catarine Percude, L'ucielut de Mont Cjanine);
"Mi jeri imprometût di no vignî…" al diseve lui intant. "No soi stât bon di comandâmi" (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
Sin. prometisi
Cfr. impegnâsi
-
v.pron.intr.
(par anton.)
impegnâsi a maridâsi cun cdn.:
"Che al sinti po; ise vere che sô fie si je imprometude cun chel de galete?" (Arturo Feruglio, Un grop sul stomi)
Sin. prometisi