impreteribil  /-rì-/  im|pre|te|ri|bil  [CO]

  1. adi., av. dal sigûr, cence mancjâ mai e cence podê jessi evitâtla sere des fiestis al tacave la mude biele, gjilè, cjapiel e golarine e al capitave impreteribil in paîs, a bevi il taiut e a cjantâ cuatri vilotis in fraie (Josef Cjargnel, Lis aganis); une cjamese grise, scarpis di gjinastiche e la solite, impreteribile barete scure sul cjâf, cul frontin par traviers (Laurin Zuan Nardin, Il cop)
    Sin. infalibil