imperadore
/-ò-/
im|pe|ra|do|re
[CO]
-
s.f.
sovrane di un imperi o femine maridade cul sovran di un imperi:
la Austrie, come che al scrîf pre Checo Placerean, cu la Imperadore Marie Taresie e veve fat riformis, e veve rindude obligatorie la scuele elementâr (Elio Varutti, Il Risorziment a Martignà);
«Smicjait il nestri Imperadôr e la sô siore, la Imperadore». In fat, inta la balaustra a dreta, coma una barcognela o palc di teatro, il Imperadour Checu Bepi, al era sintât inta chel palc (Ovidio Colussi, Il pilustrât)
Var. imperadresse