imbuiaçade  im|bu|ia|ça|de  [BF]

  1. s.f. (ancje fig.) azion e risultât di sporcjâ o di sporcjâsi di buiacis, di escrements di vacjemi cjatavi intune stale e, jevantmi in pîs, dopo vê fat parturî une vacje, cuinçât come che i eri da une imbuiaçade sul cjâf da une vacje dongje [...] (Luciano Mari, Il gust da essi vîf)
    Cfr. scuintiade , smierdade
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl