imbramîsi
im|bra|mî|si
[CO]
-
v.pron.intr.
(ancje fig.)
vê une vore di frêt, indurîsi di frêt:
e po vie, tun scûr limbo, tun zito che nancje i gjai no cjantavin, tun frêt che al jentrave pardut a imbramîti. E po in glesie a imbramîsi di plui, a reson che là dentri tocjave stâ fers (Meni Ucel, Messe a straoris)
Var. imbrumîsi
-
indurîsi o no rivâ a movisi ben ancje par alc che nol sedi il frêt, tant che il sfuarç, la tension, la pôre e v.i.:
[...] cuntun statût metût jù cun man salde e risolude, cence che a tremin i zenoi o che si imbramissin i dêts (Josef Marchet, Logjiche e politiche)