imbramîsi  im|bra|mî|si  [CO]

  1. v.pron.intr. (ancje fig.) vê une vore di frêt, indurîsi di frête po vie, tun scûr limbo, tun zito che nancje i gjai no cjantavin, tun frêt che al jentrave pardut a imbramîti. E po in glesie a imbramîsi di plui, a reson che là dentri tocjave stâ fers (Meni Ucel, Messe a straoris)
    Var. imbrumîsi
    1. indurîsi o no rivâ a movisi ben ancje par alc che nol sedi il frêt, tant che il sfuarç, la tension, la pôre e v.i.[...] cuntun statût metût jù cun man salde e risolude, cence che a tremin i zenoi o che si imbramissin i dêts (Josef Marchet, Logjiche e politiche)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl