imboconâsi im|bo|co|nâ|si [CO]
- v.pron. jemplâsi la bocje o mangjâ une vore e cun tante fam: al si jere imbeverât e imboconât come un ôc (Costantino Smaniotto, Il nestri prossim); a ridevin imboconantsi a plena sedon. Disvueitada la scugjela da la polenta, a tornavin a emplâla e po di nouf a disvueitâla di gust (Ovidio Colussi, Il pilustrât)