imbandîsi im|ban|dî|si [BF, LE]
- v.pron.tr. preparâ par se stes la taule o un tratament: [...] cul so nudriment / che, sença altris maiôrs delicatecis / spontaneamenti l'arbul i dispensa / o pûr il cjamp, / lui si imbandìs la mensa (Zuan Josef Busiç, La Gjeorgjica di Virgjili)