idealizâ i|de|a|li|zâ [CO, TS]
- v.tr. art rapresentâ no in mût fedêl ae realtât concrete ma a un model ideâl, pal solit a un model di perfezion ideâl: la art greghe [...] e je combatude tra la bisugne di netâ vie il particolâr ecessîf, il disformât, idealizant, e chel contrari di no pierdi la veretât dal reâl, la complessitât (Adrian Cescje, Viaç aes origjins dal Logos)
- v.tr. [CO] considerâ alc o cdn. in maniere no obietive, fasintlu corispuindi a un ideâl che si à e no considerant la realtât concrete: [i predis] o ur dan ducj i titui [aes feminis] e lis tratin cun violence o lis idealizin come la Madone e no rivin a lâur dongje te lôr umanitât (Antoni Beline, La fabriche dai predis); mi pareve simpri che mi mancjàs alc, o pensavi ae mê patrie lontane, le idealizavi (Jolanda Mazzon, Cungjò Friûl)