gugjâ gu|gjâ [CO, TS]
- v.tr. tess. (ancje ass.) viôt gucjâ : e li, tabaiant fis fis, cui comedave i vistîts de canaie, cui gugjave, cui corletave, cui filave la cjanaipe fasint pirlâ il fûs a pendolon dal fîl che si slungjave simpri plui (Pieri Menis, Sot il puarti); al slitiave su la strade inglaçade, involuçât intune siarpone che i veve gugjade sô mari (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)