gue gu|e [CO]
-
s.m.
cui che di mistîr al uce lamis:
cualchi volte il gue rosean al uce, sot i teis dal sfueat parmìs dal poç… Sul imbrunî al fâs il zîr a puartâ il lavôr (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
“Ucefuarfis, comodeombrenis... ucefuarfis, comodeombrenis...” Cussì, come se al cjantàs, il gue al leve ator pal paîs par visâ che al jere rivât e par cjapâ sù i lavôrs che a jerin la sô specialitât (Mario Tomat, Il gue o ucefuarfis)
Sin. molete2 , ucefuarpiis , guefuarpiis