gue  gu|e  [CO]

  1. s.m. cui che di mistîr al uce lamiscualchi volte il gue rosean al uce, sot i teis dal sfueat parmìs dal poç… Sul imbrunî al fâs il zîr a puartâ il lavôr (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); “Ucefuarfis, comodeombrenis... ucefuarfis, comodeombrenis...” Cussì, come se al cjantàs, il gue al leve ator pal paîs par visâ che al jere rivât e par cjapâ sù i lavôrs che a jerin la sô specialitât (Mario Tomat, Il gue o ucefuarfis)
    Sin. molete2 , ucefuarpiis , guefuarpiis
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl