guarî  gua|rî  [AF]

  1. v.tr., v.intr. (var.) viôt vuarî "O soi guarît une volte di une dulie cul gras di marmote comprât sul marcjât di sant Laurinç. a Udin" [...] "Ma no, benedet; son dutis ingjaniziis. Sês guarît parcè che vevis di guarî. E son ducj çarlatans" (Costantino Smaniotto, Il speziâr)