grispâ gris|pâ [BF]
-
v.tr.
formâ grispis, pleis
- movi une part dal cuarp in mût che si formin grispis
-
v.tr.
fruçâ alc in mût che al vedi grispis, pleis:
i pâr di tornâ piçul, ogni tant, e si ferme a nulî un odôr o distacâ une fuee par grispâle tai dêts (Raffaele Serafini, Contis sot spirt)
Sin. ingrispâ