grispâ  gris|pâ  [BF]

  1. v.tr. formâ grispis, pleis
    1. movi une part dal cuarp in mût che si formin grispis
  2. v.tr. fruçâ alc in mût che al vedi grispis, pleisi pâr di tornâ piçul, ogni tant, e si ferme a nulî un odôr o distacâ une fuee par grispâle tai dêts (Raffaele Serafini, Contis sot spirt)
    Sin. ingrispâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl