grispâ  gris|pâ  [BF]

  1. v.tr. formâ grispis, pleis
    1. movi une part dal cuarp in mût che si formin grispis
  2. v.tr. fruçâ alc in mût che al vedi grispis, pleis:  i pâr di tornâ piçul, ogni tant, e si ferme a nulî un odôr o distacâ une fuee par grispâle tai dêts (Raffaele Serafini, Contis sot spirt)
    Sin. ingrispâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl