gradî gra|dî [CO]
-
v.tr.
cjapâ, acetâ, considerâ cun favôr, cun plasê, cun sodisfazion:
speri, se cualchidun no me barate, / che dut cuant il Friûl vei di gradîle. / Us siguri che je ben impastade, / cun gnûfs ingredients, cun gnove dose; / infin, furlans, co la varês cercjade, / mi savarês a dî se je gustose (Pieri Çorut, Il Strolic par l'an 1852);
"Ma ca o ai invezi une robute che el gradirà, o soi sigure… [une letare de morose]" (Bepo Marion, La morose di Carlo)
Sin. preseâ
Var. agradî