gjaide
gjai|de
[CO, TS]
-
s.f.
sart.
toc di tiessût in forme di triangul, cu la base da pît, tal flanc de cjamese o di altris tocs di vistiari, par dâi plui largjece
Sin. gjiron
-
toc di vistît in gjenerâl:
eri a pene trê pas fûr del porton / che un maladet di cjan e mi tacà.[...] / Al rivà a fâmi sanc, / a slambrâmi une gjaide de velade / po cu la gjaide in bocje se à mocade (Pieri Çorut, Une gnove citât in Friûl - Il gustâ)
-
s.f.
vist.
gjachete curte e cu lis codis no tant lungjis daûr:
«Cumò ve» i dîs Tion di Verone, «al ven Napoleon in persone a picjâti su la gjaide la legjon di onôr!» (Alan Brusini, Un dai pôcs)
-
gjachete in gjenerâl, di vore o sportive:
al jere un frêt che mai e jo, par parâmi, o vevi metût sù une gjaide di chês che no lassin passâ l'aiar (Papin, Messis);
al passe pe braide / un cjâr ortolan, / vistût di une gjaide: / la sape al à in man (Domeni Zannier, Pasche)
Proverbis:
- bisugne scurtâsi la gjaide un pôc parom
