furmiâ  fur|mi|â  [BF]

  1. v.intr. di personis, bestiis o robis, movisi in grant numar e in maniere che e somee disordenade, come lis furmiisaltris barbars che furmiavin simpri ator (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1869)
    Sin. 'siminâ
Proverbis:
  • cui che al met il cûl sore la urtie al sint che i furmie
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl