furcjumite  /-mì-/  fur|cju|mi|te  [BF]

  1. s.f. salt, ancje cun evoluzions acrobatichis[l'orcul] al scomençà a fâ furcjumitis e capriolis (Luigi Marcon Contin, L'Orco); pront magari a fâ les furcjumites par viodilu a fâ bocje di ridi (Francesca Marini Barnaba, Incjimò une nule)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl