fuiaçâ fu|ia|çâ [BF]
- v.intr., v.tr. lavorâ la paste di fâ fuiacis, fracantle jù, o cusinâ fuiacis
- v.tr. (fig.) sfracaiâ alc come se al fos une fuiace: sence badâ al si è sentât sul cjapiel e mal à fuiaçât (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)