frunt  frunt  [BF, TS]

  1. s.f. agr. frascje cun fueis verdis che si da di mangjâ aes bestiis, soredut aes cjavris, o che si dopre par fâur il jet te stalealtris invece erin di opinion che cu la pazience si podeve usâle [la piore] a mangjâ la frunt come lis cjaris (Luigi Gortani, Il tor di Mueç)
    Var. frint