freschin  /-ìn/  fres|chin  [CO]

  1. s.m. brut odôr di ûf o di pes o di cjar che a tachin a lâ di mâl, che al pues ancje restâ in alc dopo bagnât o dopo lavâtse no tu lavis a cjalt la scudiele che tu âs doprât pai ûfs, e cjape subit di freschin (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona); [la cjar di cunin] si bagnile cuntune scudiele di asêt e cent grams di capars taçâts [...]. Cussì si piart, se a 'nd è, l'odôr di freschin (Emilia Baldassarre, Ort e cusine); l'odôr di freschin nus faseve pensâ nome aes trutis e ai gjavedons (Lucio Perès, Tal Cuar)
    Cfr. lisp , lai
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl