formatîf  for|ma|tîf  [CO]

  1. adi. che al à a ce fâ cu la formazion, cu la educazion, cu la istruzion, che al fâs cressi lis cualitâts morâls e inteletuâls, lis competencis, la professionalitât e v.i.la Universitât dal Friûl e à realizât impuartantis e inovativis iniziativis formativis pai insegnants di lenghe minoritarie (Alessandra Burelli, Educazion plurilengâl tes scuelis furlanis)
    Sin. educatîf , istrutîf
  2. adi. [TS] ling. de formazion des peraulis, che al è part te formazion di une peraulechel stes tiermin o element formatîf (sufìs, prefìs e v.i.) al pues indicâ nozions diferentis in setôrs diviers (Franco Finco, Par une terminologjie in lenghe furlane)