forcule  /fò-/  for|cu|le  [CO, TS]

  1. s.f. entom.com. inset colôr maron, lunc, cun dôs pontis te estremitât daûr che a formin une tanaie che e covente pal at riprodutîf, lat. sient. Forficula auriculariasi da la cjace ai ragns e a li forculis, che fan dan a li frescji menadis (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1861); [Avrîl] al è ancje il mês di fâ guere ai cais e ai lacais, a lis forculis, ai pulçs di tiare, a lis ruiis dai brocui e dai râfs (Emilia Baldassarre, Ort e cusine)