fontanele  /-nè-/  fon|ta|ne|le  [CO]

  1. s.f. fontane piçule, che e bute fûr pocje aghe, soredut di bevite plaçute dai leons, daûr dal poç, e je une fontanele… Veju ca che si son riunîts par bevi e rinfrescjâsi! (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie); jê e cjalave il ros vîf de salvie splendide tal vert des jechis, la aghe de fontanele, clare, che e saltuçave (Jolanda Mazzon, Fûr di timp)
  2. s.f. [CO, TS] anat. comissure tenare tra i vues de crepe di un nassint, che no son ancjemò fissâts un cun chel altri
  3. s.f. [, TS] chir. azion di brusâ un tiessût cul cauteri par che al buti fûr materie infete
    Sin. cauteri
    1. strument chirurgjic che si puarte a alte temperadure, par tratâ cun calôr une vore fuart une zone di tiessût organic, in gjenar un tiessût infet, par brusâlui àn mitude une fontanele intun braç (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
    2. brusadure fate cul cauterisi è sierade la fontanele (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
Proverbis:
  • cîl a piorelis, aghe a fontanelis; cîl a piorons, ploie a selons
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl