fontanele
/-nè-/
fon|ta|ne|le
[CO]
-
s.f.
fontane piçule, che e bute fûr pocje aghe, soredut di bevi:
te plaçute dai leons, daûr dal poç, e je une fontanele… Veju ca che si son riunîts par bevi e rinfrescjâsi! (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie);
jê e cjalave il ros vîf de salvie splendide tal vert des jechis, la aghe de fontanele, clare, che e saltuçave (Jolanda Mazzon, Fûr di timp)
-
s.f.
[CO, TS]
anat.
comissure tenare tra i vues de crepe di un nassint, che no son ancjemò fissâts un cun chel altri
-
s.f.
[FÛ, TS]
chir.
azion di brusâ un tiessût cul cauteri par che al buti fûr materie infete
Sin. cauteri
-
strument chirurgjic che si puarte a alte temperadure, par tratâ cun calôr une vore fuart une zone di tiessût organic, in gjenar un tiessût infet, par brusâlu:
i àn mitude une fontanele intun braç (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
-
brusadure fate cul cauteri:
si è sierade la fontanele (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
Proverbis:
- cîl a piorelis, aghe a fontanelis; cîl a piorons, ploie a selons