fontanele  /-nè-/  fon|ta|ne|le  [CO]

  1. s.f. fontane piçule, che e bute fûr pocje aghe, soredut di bevi:  te plaçute dai leons, daûr dal poç, e je une fontanele… Veju ca che si son riunîts par bevi e rinfrescjâsi! (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie); jê e cjalave il ros vîf de salvie splendide tal vert des jechis, la aghe de fontanele, clare, che e saltuçave (Jolanda Mazzon, Fûr di timp)
  2. s.f. [CO, TS] anat. comissure tenare tra i vues de crepe di un nassint, che no son ancjemò fissâts un cun chel altri
  3. s.f. [FÛ, TS] chir. azion di brusâ un tiessût cul cauteri par che al buti fûr materie infete
    Sin. cauteri
    1. strument chirurgjic che si puarte a alte temperadure, par tratâ cun calôr une vore fuart une zone di tiessût organic, in gjenar un tiessût infet, par brusâlu:  i àn mitude une fontanele intun braç (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
    2. brusadure fate cul cauteri:  si è sierade la fontanele (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
Proverbis:
  • cîl a piorelis, aghe a fontanelis; cîl a piorons, ploie a selons
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl