fontanâr1  fon|ta|nâr  [BF]

  1. s.m. tecnic che al viôt des condotis de aghechê cassuta [...] pesava comi se varès vût dentri il plomp dal fontanâr dal Cuar che dopra par governâ i tubos da la aga da la mont di Santa Catarina (Ranieri Mario Cossâr, I napolions ta casselis dai capussins); un sioron plen di bêçs e paron di une fabriche. Tancj di lôr a lavin a vore par lui: fontanârs, eletriciscj, marangons, faris (Chiara Costaperaria, La cence)
    Sin. idraulic , fontanîr
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl