fontanâr1 fon|ta|nâr [BF]
-
s.m.
tecnic che al viôt des condotis de aghe:
chê cassuta [...] pesava comi se varès vût dentri il plomp dal fontanâr dal Cuar che dopra par governâ i tubos da la aga da la mont di Santa Catarina (Ranieri Mario Cossâr, I napolions ta casselis dai capussins);
un sioron plen di bêçs e paron di une fabriche. Tancj di lôr a lavin a vore par lui: fontanârs, eletriciscj, marangons, faris (Chiara Costaperaria, La cence)
Sin. idraulic , fontanîr