fintore  /-ò-/  fin|to|re  [CO]

  1. av. fin in chest moment, fin cumòi siei fîs ju varès lui guidâts, che, fintore, al jere stât malsigûr su cemût tignîur la brene (Maria Forte, La tiere di Lansing); fintore la lote autonomiste no à cjapât pît parcè che e vignive puartade indenant soredut tal cjamp culturâl (Antoni Beline, Comprâ e vendi par furlan)
    Sin. fintinore
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl