filosofâ fi|lo|so|fâ [CO]
- v.tr. resonâ o discori in teorie o in maniere moraliste, cence spirt pratic: e al po ben ancje / filosofâ, / che no mi inzingare / ne ca ne là (Toni Broili, I trucs furlans 1847); sierâsi tes muris santis ma isolantis dal 'seminari di Udin, a filosofâ sui principis de metafisiche (Antoni Beline, Ivan Trinko: memorie e cussience di un popul)