filiâl  fi|li|âl  [CO]

  1. adi. che al è tipic dai fîs, de lôr relazion cui gjenitôrschest rapuart filiâl cun Glemone lu à puartât a regalâi al so paîs, a la sô comunitât umane e cristiane, la primizie des sôs fadiis (Antoni Beline, Pre Bepo al conte Glemone)
  2. adi., s.f. sede periferiche che e je in dipendence cuntune sede centrâlla bancja, dulà che Carlut jara impiegât a Triest, veva una sô filiâl ancja a Gurissa (Ranieri Mario Cossâr, Olga, se enigma)
    1. glesie secondarie, che e dipent di une plêfa son rivâts adore di strissinâ il plevan a rompi la regule e vignî a sposâju intune filiâl (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)