filiâl 
          
      fi|li|âl 
      [CO]
      
        
        - 
adi.
che al è tipic dai fîs, de lôr relazion cui gjenitôrs: 
chest rapuart filiâl cun Glemone lu à puartât a regalâi al so paîs, a la sô comunitât umane e cristiane, la primizie des sôs fadiis (Antoni Beline, Pre Bepo al conte Glemone)
 
        
        - 
adi., s.f.
sede periferiche che e je in dipendence cuntune sede centrâl: 
la bancja, dulà che Carlut jara impiegât a Triest, veva una sô filiâl ancja a Gurissa (Ranieri Mario Cossâr, Olga, se enigma)
- 
glesie secondarie, che e dipent di une plêf: 
a son rivâts adore di strissinâ il plevan a rompi la regule e vignî a sposâju intune filiâl (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)