filet  /-èt/  fi|let  [CO]

  1. s.m. element lunc e sutîl, soredut decoratîf o distintîf«Ûstu vê un piçul aument o un filet di plui su la barete?» (Vico Bressan, Scaiis - Strolic furlan pal 1975); un servizi di cjicaris cul filet di aur (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
  2. s.m. [TS] anat. membrane che e unìs il sot de lenghe cu la base de bocje
  3. s.m. [CO, TS] becj. tai di cjar preseât, une vore tenar, de schene des bestiis, soredut di vidiel, manç, purcit, che al corispuint al muscul psoassecont: vigjel e filet di purcit rustîts (Ario Cargnelutti, Il menù dal gustâ in companie)
    1. gastr. tai di cjar lunc e sutîl, di cualsisei part de bestie, ancje di pescuinçâ la paste frede cun filets di sgombri (Margherita Timeus, Cuant che caprese e rîs ae greghe ti van fûr dai voi)
Polirematichis e espressions idiomatichis