figurazion  /-òn/  fi|gu|ra|zi|on  [CO]

  1. s.f. rapresentazion midiant di figurisla figurazion e prevâl fin al taramot dal 1976, che al segne une cesure tal so lavôr. Cul timp, aes oparis realistichis al met dongje sculturis di caratar astrat (Erika Adami, La anime dal Friûl te art di Giovanni Patat di Dartigne)
    1. figure o complès di figuris che a rapresentin alc o cdn.e po statuis, altârs, figurazions… Une robe straordenarie. Par ricjece, par varietât, par armonie tra mont sacrâl e profan (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)